si cand spun asta , o fac pentru ca se pare ca asa este..in sfanta zi de ieri, sambata 08.06, am avut ocazia sa ma duc pe TRANFAGARASAN...mai bine zis am fost la raliul argesului care a avut loc pe tranfagarasan...
legat de raliu nu prea am ce sa spun...decat ca organizarea a fost mai mult decat defectuoasa...iar publicul...despre acesta din urma as putea sa scriu o carte...un public are in mare parte nu are legatura cu raliurile...dar care nici nu vine sa priveasca...vine parca sa incurce treburile...si bunul mers al unui raliu...
eu vreau sa va spun despre frumusetea aia de parte de tarisoara...transfagarasanul...un loc deosebit...un loc in care se amesteca patru anotimpuri...un loc in care ai de la iarba verde pana la nameti de zapada...insa un loc insa parca abandonat....cucerit de trecerea vremurilor...peisaul este mirific....am ajuns acolo dimineata cand se crepa de ziua...se vedeau doar siluetele muntilor...desi erau greu de admirat din cauza drumului...dar nu din cauza serpuirii lui...ci din cauza gropilor si craterelor...am trecut peste barajul de la vidraru...o imensitate de beton creata de oameni cu pretul multor vietii...sub stricta supraveghere a lui Ptometeu de acolo din varful muntelui...si incet am inceput sa urc...privirea iti era atrasa de peisaj...
la inceput drumul serpuieste prin padure...pe marginea lacului...dupa care incepe sa urce...am ajuns pana la cascada de la Capra...1690m altitudine...temperatura era de doar 2 grade...iar nametii de zapada erau taiati pentru a se croii drum printre ei...de acolo de sus se vede valea brazdata de drum...undeva pe marginea lui cabana Capra...peisajul este greu de descris...pozele nu isi au rostul...merita mers pana acolo...chiar daca drumul creeaza multe probleme...
de ce oare nu se poate amenaja un astfel de drum?...de ce un astfel de traseu este tinut in anonimat din cauza drumului?..si inca multi alti de "de ce?"...
ce imi mai ramane de facut este sa astept deschiderea trasfagarasanului...pentru ca pe partea dinspre judetul sibiu este inchis...pentru a il traversa...si al privi in splendoarea lui...
pacat ca avem asa o tara...si ne batem joc de ea...si indirect de noi....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu