Inceputul sfarsitului...sau sfarsitul inceputului?

Enervant...o viata avem...si nici pe aia nu stim sa o traim...si de ce spun asta?...asa...ca asa mi se pare mie ca ii...de ce incepem un lucru pe care nu putem sa-l ducem pana la capat?...de ce ii facem pe unii sa sufere?...de ce ne facem pe noi sa suferim?...de ce lasam rani deschise?...dar poate cea mai interesanta chestie ii ca ranile se vindeca in timp...dar cicatricile raman...
Astazi nu prea am inspiratie...si vad ca nici nu scriu foarte la subiectul pe care mi l-am propus...dar oare care ii ala????....
Si in definitiv ce sa faci?...cand te uiti in jur si vezi ce se intampla, iti vine sa iti bagi piciorul in tot si sa te duci cat vezi cu ochii...si daca nu poti sa faci acest lucru poti doar sa te inchizi in tine...si sa ridici un fel de scut in jurul tau...de care sa nu poata trece nimenea...sa iti faci un fel de lume a ta...si stau si ma intreb cateodata ca oare nu asta ii si definitia nebuniei?...si imi aduc aminte de vorbele cuiva..."viata e ca un joc de kkt...dar macar are grafica buna...stiu ca sunt prost, dar cand ma uit in jur imi revin...voi radeti de mine ca sunt diferit, dar eu rad de voi ca sunteti toti la fel"...asta ii un fel de rasu' plansu'...
Oricum ca sa sintetizez balivernele de mai sus...imi gasesc din ce in ce mai greu locul in mediul in care ma desfasor...si incep sa fiu oarecum speriat de ideea asta...si ma sperie ideea ca defapt de multe ori si in multe situatii joc teatru...si chiar sunt un actor bun...sau nu joc?...si este doar o parere a mea??????????...nu mai stiu...cateodata as vrea pur si simplu sa inchid usa si sa plec...