oare de ce?...

ma uitam ieri in jur si incercam sa inteleg anumite lucruri...si toate se termina in obositorul oare de ce?...de ce daca unele lucruri merg trebuie sa le stricam....de ce daca intr-un grup sau comunitate este o stare de liniste, de prietenie si de bine trebuie intotdeauna sa vina cineva sa o conturbe...dar asta fara nici o explicatie...si de ce unii is mai "fraieri" ca altii....si cred ca daca as intelege aceste lucruri as fi mult mai linistit... dar parca nu se mai termina problemele...si stresul...si cand crezi ca ai dat de capat la o chestie frustranta....e pe dracu'...ca ai gasit cel putin altele trei...si tot asa...dar tind sa cred ca se intampla aceste lucruri si din cauza ca nu mai avem prietenei...sau ma rog...avem dar nu in adevaratul sens al cuvantului...nu mai avem pe cine sa ne bazam in anumite chestii...dar cel mai si cel mai grav nu mai avem cuvant...spunem ca facem si dregem...dar apoi "uitam"..."nu mai avem timp"...sau mai stiu eu ce scuze...
si chiar daca uni au ras de faptul ca ma cazut din copac...am cazut...dar m-am ridicat...in viata uneori cand cazi nu mai poti sa te ridici...sau nu o poti face fara ajutorul cuiva...si atunci ai nevoie de prieteni...si atunci vezi cine iti e prieten...oricum chestia cu copacul a fost ceva frumos...haios...intr-un loc linistit...intr-un sat la vreo 60 km de orasul agitat...un loc in care poti sa iti incarci bateriile...ma rog si sa iti rupi cate ceva :)...dar puse una peste alta "viata merge inainte"...cu bune si rele...si nu tine cont de problemele noastre...iar atunci trebuie sa facem cum spunea o persoana draga mie..."capul sus, privirea inainte si zambetul pe buze"...chiar daca uneori este foarte greu...